Infidelitate

Despre infidelitate au scris oameni mai destepti decat mine si subiectul este foarte complex asa incat m-am gandit putin inainte de a scrie si eu despre acest lucru. La tot pasul intalnesti femei inselate, suferinde, ajunse in pragul disperarii, dar si barbati faultati. In ultima vreme, sunt din ce in ce mai multe femei infidele. Azi voi incerca sa fac remarci in ceea ce priveste infidelitatea barbatului. Vreau sa incep direct si va spun ca in acest material chiar daca asa pare la prima vedere nu acuz, nu judec pe nimeni si nici nu tin partea nimanui.

De ce ni se fura sotii?

De ce ne inseala ei?

Dupa parerea mea sunt doua categorii de barbati. Cei care sunt genetic structurati sa insele si cei care nu inseala niciodata.

Exista barbati care traiesc o viata dubla si se descurca de minune.

Sotiile sfasiate de durere cu un sentiment imens de furie indreptata spre amante traiesc dezamagirea iubirii pe care o credeau eterna.

Femeia tanara, frumoasa, sexy, seducatoare, libera si, mai ales, INTERZISA apare pe neasteptate, cand ti-e lumea mai draga. Si brusc iubirea este spulberata de infidelitate.

Nu ma voi opri in acest material asupra conditiei de amanta, insa va spun ca nu e usoara nici viata lor.

Cine e de vina pentru ca ne inseala barbatii? Inseala pentru ca le place sa guste din fructul oprit, din placere, din plictiseala, din curiozitate, pentru a-si demonstra calitatile de virtuosi, din cate si mai cate motive…

Sotul, barbatul care la altar a promis ca va ramane alaturi de sotie la bine si la greu isi uita juramintele, verigheta nu mai inseamna nimic, insa, cu toate astea, alege de multe ori sa ramana in casnicie si sa minta.

Si daca el minte si tradeaza, de ce furia se indreapta aproape mereu catre amanta?

„Daca nu era parasuta aia nenorocita…!” zic adesea sotiile.

Oare vina nu e a lui?

Nu cred ca o femeie libera ar tine mortis sa seduca un barbat daca acesta i-ar spune raspicat de la bun inceput ca el nu isi va lasa familia niciodata. Ce ne ramane de facut?

Sa ne luam puii de mana si sa-l parasim. Fara ranchiuna, fara mila. Nu asta ar trebui sa facem in momentul in care aflam ca sotul ne-a inselat? Ok, atat a avut de oferit. A avut intentii bune, saracul dar nu a fost destul de puternic incat sa-si infraneze pulsiunile. 🙂 Barbatii care tradeaza nu sunt in stare sa isi asume rolul de sot. Putem spune ca in casnicie a aparut rutina, ca odata cu anii s-a instalat obisnuinta si pasiunea a disparut, nu mai exista indragostire si, drept urmare, iubirea nu se mai manifesta, putem gasi motive multe si diverse. Nu ii gasim insa scuze!

Acuzand amanta nu facem decat sa-l absolvim pe el de vina. Vina este a lui pentru ca a tacut, pentru ca nu a stiut sa dea glas resentimentelor lui si nu a stiut sa comunice, pentru ca nu a vorbit de insatisfactia sa emotionala.

Multe femei aleg sa ramana in casnicie alaturi de un sot care le inseala zi de zi, sot care de la relatii pasagere, greseli, a ajuns sa faca pasiuni adevarate pentru femei. Femeile cu copii aleg sa-si accepte soarta.

Ma intreb, daca acele femei considera ca e mai bine ca puii lor sa creasca vazand-o pe mama nefericita si sfasiata de durere.

De ce sa nu va oferiti, doamnelor, sansa de a va intalni adevarata fericire si iubire?

Nu este usor sa iesi dintr-o relatie mai ales cand ai copii, insa consider ca nu trebuie sa faci nimic pentru a-l recastiga. Multe femei cred ca il pot readuce in viata lor, ca il pot recastiga, ca el se va schimba.

Priviti-va, aveti incredere in voi, ati facut tot ce ati putut pentru a-l face fericit, pentru a fi prezenta in viata lui sau poate nu ati facut. Pana la urma intamplare sau destin, asta e: a plecat!

Nu vi l-a furat nici o hoata. A plecat singur. Si atunci de ce sa-l implori: alege-ma pe mine? Va asigur ca exista „viata” dupa… el!

Psih. Consuela Opait