Sunt doua aspecte care nu fac placere nimanui, in orice context s-ar afla persoana supusa acestor „tratamente” indezirabile.
Chiar daca cineva este nevoit sa recurga la unul dintre cele doua „R-uri” (respingere sau refuz), este de dorit sa o faca cu mult tact, bun simt si cu minimum de lezare pentru cel care primeste neplacutul „tratament”.
Fie ca este un copil caruia parintele nu-si permite sa-i cumpere jucaria zarita in vitrina unui magazin sau intr-o reclama tv, fie ca un/o adolescent/a este mai putin sensibil/a la „atentia” plina de admiratie pe care i-o acorda un/o coleg/a, dar care nu este impartasita sau chiar si un adult care nu doreste sa faca ceva sau cuiva pe plac – sunt doar cateva exemple de situatii in care apare stanjeneala si jena, care pot escalada spre rusine, penibil sau jignire, manifestate printr-un simplu gest necontrolat (aparent involuntar), printr-o mimica ce tradeaza adevaratele sentimente in momentul respectiv sau o vorba aruncata in vant, fara sa ne gandim ca poate sa raneasca adanc sufletul celui care si-a imaginat alt scenariu decat cel pe care este nevoit sa-l traiasca si mai ales sa si-l aminteasca (din pacate sau din fericire, tot ceea ce are impact negativ asupra psihicului nostru, ne marcheaza si ramane undeva in suflet, de multe ori sub forma unei cicatrice emotionale, care, in unele situatii rabufneste cand ne asteptam mai putin si care poate conditiona reactiile si comportamentele viitoare ale celui „tratat” cu unul sau cei doi „R”).
O sa spuneti ca un refuz e mai bland si mai usor de suportat decat o respingere. Sunt de accord cu voi. In maniera in care este formulat, un refuz nu trebuie neaparat sa conduca la o respingere, decat in cazul in care cel refuzat nu intelege mesajul si/sau daca cel care este nevoit sa refuze are o rabdare limitata sau o doza de tact epuizata pe ziua respectiva.
Pentru ca un mesaj sa fie receptionat rapid, fara a fi nevoie sa dea explicatii laborioase sau sa aloce cateva minute pentru a comunica decent, marea majoritate a persoanelor recurge la respingere (are impresia ca mesajul pare mai clar si direct, fara ocolisuri, dar de fapt lasa un gust amar si este mult mai dureros).
Incercati pe cat posibil sa evitati acest gen de abordare.
Diferenta si secretul, daca vreti, consta in folosirea unor cuvinte si expresii magice de genul:
- Imi pare rau, dar nu e momentul…
- Poate cu alta ocazie.
- Imi pare rau, dar acum am promis…
- Cand o sa am timp te sun si…
- Poate ar fi mai bine sa…
Nu se pot evita in totalitate, dar incercati, pe cat posibil, sa renuntati la explicatiile de dezvinovatire sau de justificare pentru refuz sau respingere (acestea sa contina cat mai putine cuvinte negative). Dupa cum a-ti observat, am folosit si eu un exemplu de acest gen. Din pacate astea se retin cel mai repede si raman timp indelungat in memoria celui care a fost nevoit sa traiasca un asemenea episod si sa treaca printr-o experienta de acest fel.
Chiar daca au un gust amar, refuzul sau respingerea (daca se ajunge asa departe), pot fi suportate mai usor daca sunt argumentate cu sinceritate, blandete si mult subapreciatul „bun simt”.
Cu toate ca nu va recunoaste, cel refuzat sau respins, va aprecia maniera in care i s-a explicat ca „Acum nu se poate sa…” sau ca „Cel mai bine ar fi sa…”.
O picatura de omenie poate salva un suflet de un calvar imaginar sau de ce nu de o perioada intunecata cat se poate de reala.
Psih. Mihaela Constantinescu
Welcome's Blog 