Cu totii avem un vis. Macar unul. Copii, adolescenti, adulti, cu totii isi pun dorinte si asteapta apoi ca acestea sa se indeplineasca. Dorinte mai mari sau mai mici, vise de bun simt sau exagerate ori imposibile, secrete sau rostite, toti le purtam in mintea si in sufletul nostru si avem nevoie de ele. Probabil unii dintre voi au chiar un jurnal al viselor. Sau au tinut un asemenea jurnal cand au fost adolescenti.
Paulo Coelho spune „Mi-e frica sa-mi indeplinesc visul si pe urma sa nu mai am niciun motiv sa traiesc”.
Ne punem o dorinta la cumpana dintre ani, cand implinim o varsta, cand trece un avion pe cer sau straluceste puternic o stea in noapte.
Suntem oameni si avem mereu sperante, vise sau sa le spunem dorinte, alegem imposibilul uneori, vrem ceea ce nu avem, ceea ce nu este pentru noi. Cand un vis ni s-a indeplinit suntem bucurosi, ne ajuta sa mergem mai departe, dar parca il uitam apoi, trecem la altul si tot asa, uitand de cel pe care l-am vazut devenit realitate. Unele se indeplinesc rapid, peste cateva ore, altele se lasa asteptate zile, ani intregi, pana cand credeam ca ne-am pierdut orice speranta sau poate nu se indeplinesc nicicand.
E frumos sa ai un vis. Simti ca traiesti. Te motiveaza sa lupti pentru a-l infaptui sau astepti sa vina un pestisor de aur ca sa ti-l indeplineasca?
Ce se intampla cu noi cand ne dorim cu ardoare sa ni se indeplineasca o dorinta, un vis?
Ei bine, cand ne dorim foarte tare un lucru ni-l imaginam pur si simplu real, ne proiectam in acel vis, facem exercitii mentale, il simtim ca fiind viu. Punem in miscare energii fantastice, Universul intreg „comploteaza pentru indeplinirea visului nostru” cum spune tot Coelho.
Puterea noastra este extraordinara reusim sa ne indeplinim orice dorinta pana la urma, alteori insa… nu.
Ce se intampla cu noi insa atunci cand visele noastre nu devin realitate? Ei bine, despre asta va voi vorbi maine, dragii mei.
Pe data viitoare!
Psih. Consuela Opait
Welcome's Blog 