De felul meu (si Ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-a facut asa), sunt o ranjita, cum spun prietenii, cu zambetul pe buze mai mereu (ca doar orice chestie nasoala care mi se poate intampla, mai devreme sau mai tarziu se rezolva cumva, asa ca oarecum, sunt instinctual relaxata).
Zilele trecute ma intalnesc cu o cunostinta, incepem sa vorbim, si brusc isi cere scuze, intrerupe discutia pe care o incepusem, si ma intreaba de ce sunt mereu „asa de vesela”?
M-am blocat pentru o secunda, ca nu stiam ce sa-i raspund (asa m-a facut mama, ceea ce-i adevarat, putea suna ca o deradere). Asa ca am incercat sa-i explic ca ma bucur de viata frumoasa din jurul meu, ca nu-l consider lipsit de bun simt pe cel care scuipa pe strada, ci doar neatent cu el si cu ceilalti, ca pot sa-i atrag atentia unuia care arunca pe jos o hartie, in loc sa o puna la cosul de gunoi aflat la un pas distanta, ca „i-a scapat ceva din mana” (cate injuraturi am primit pentru asta este o alta poveste pe care v-o spun alta data :)) si multe altele.
Sa nu credeti ca sunt o romantica incurabila care traieste ca un pasa pe un norisor roz, in ceruri. Am si eu momentele mele cand vad rosu in fata ochilor, cum ar fi cand un animal (ca nu il pot cataloga om doar pentru ca are mersul biped) loveste un caine lipsit de aparare pe strada, fara sa il atace, doar de dragul de a-i face rau, cand un parinte/bunic plictisit peste masura si enervat la culme isi plesneste copilul/nepotul fara motiv sau cand asist la scene de violenta verbala.
Recunosc ca ma implic, ripostez cu bun-simt si calm, pentru inceput, si, daca vad ca nu am cu cine purta o discutie civilizata, imi spun oful si merg mai departe (incercati sa nu fiti indiferenti, chiar conteaza ca cei lipsiti de aparare sa stie ca cineva, cumva ii observa chiar si pentru cateva secunde – valoreaza enorm pentru ei).
Sa revenim la starea mea de bine si de unde mi se trage, ca sa spun asa.
De exemplu, aseara am adormit, evident cu geamul de la dormitor larg deschis (apartamentul este orientat cu fata spre soare si se incing peretii la propriu-stiti cum este) pe acordurile unui concert minunat sustinut de un cor de greieri. A fost minunat!
Dimineata, ma trezesc pe rand la 4.30 pescarusii, la 5 mierlele, dupa care urmeaza vrabiutele, turturelele, ciorile si ciocanitoarea.
Ce poate fi mai frumos pentu inceputul unei zile si ce motive as avea sa nu fiu bucuroasa cu asa o trezire de gala? (parca as fi intr-un basm scris de H.K.Andersen)
Mentionez ca locuiesc intr-un cartier de blocuri vechi, cu un palc de pomisori in apropiere, nu va ganditi ca e o zona rezidentiala cu acces restrictionat muritorilor de rand, cu liziera padurii in apropiere.
Toate astea pentru mine sunt o binecuvantare, o sursa de inspiratie si de bucurie din care imi incarc bateriile.
Sunt convinsa ca fiecare dintre noi gaseste ceva placut in natura la care sa se raporteze si care sa-i ofere serenitatea de care are nevoie.
Cand aveti o zi proasta (si pot fi destule) faceti o pauza de cateva minute si priviti cerul (chiar daca este innorat pentru carcotasii care spun ca soarele rasare doar pe strada altora), admirati o mamica la plimbare cu puiul pe strada…
Daca sunteti norocosi sa va aflati intr-un parc, optiunile de relaxare sunt infinite: veverite, pasari, catei, pasaret exotic (gen pauni, rate Pekin, lebede etc.), pusti indragostiti giugiulindu-se pe o banca sau copii care se joaca la groapa de nisip, un cuplu de batranei care dupa zeci de ani de convietuit impreuna se tin de mana cu infinita dragoste si multe altele care acum nu-mi vin in minte.
Sa vedeti ce stare de bine va va cuprinde dupa o „baie” de admirat natura, viata in general: sufletul e mai usor, parca totul capata sens, problemele nu mai par asa spinoase si parca v-a venit o idee cum sa rezolvati cate ceva din viata voastra. Nu-i asa?
Un mare invatat tibetan spunea ca pentru a rezolva o problema, in primul rand trebuie sa te detasezi, altfel nu-ti iese nimic, ca nu poti vedea imaginea de ansamblu,tot tabloul.
Si tipul avea dreptate!
Asa ca… incercati si voi, ca nu doare si nu musca – e chiar placut!
Pana data viitoare, va doresc liniste sufleteasca si iubire. 🙂
Cu drag,
Psih. Mihaela Constantinescu
Welcome's Blog 